Riscul de avalanșă se exprimă pe o scară europeană cu cinci niveluri, de la 1, risc redus, la 5, risc foarte ridicat, iar nivelul este anunțat în buletinele nivometeorologice pentru fiecare masiv montan. Pentru o drumeție sau o tură de schi în afara pârtiilor, nivelul anunțat este primul criteriu de decizie, alături de panta și orientarea traseului.
Ce înseamnă cele cinci niveluri ale riscului de avalanșă?
Fiecare nivel descrie stabilitatea zăpezii și probabilitatea declanșării, iar riscul nu crește liniar, ci aproximativ se dublează de la o treaptă la următoarea.
| Nivel | Denumire | Starea stratului de zăpadă | Ce înseamnă pentru o tură |
|---|---|---|---|
| 1 | Redus | În general bine consolidat | Declanșare posibilă doar izolat, pe pante extrem de abrupte |
| 2 | Moderat | Moderat consolidat pe unele pante abrupte | Pantele indicate în buletin se evaluează atent |
| 3 | Însemnat | Slab sau moderat consolidat pe multe pante abrupte | O singură persoană poate declanșa o avalanșă; doar trasee bine cunoscute |
| 4 | Ridicat | Slab consolidat pe majoritatea pantelor abrupte | Avalanșe spontane frecvente; terenul abrupt se evită complet |
| 5 | Foarte ridicat | Instabil pe scară largă | Avalanșe mari, inclusiv pe pante moderate; ture nerecomandate |
Nivelul 3 este cel mai înșelător: zăpada pare stabilă, vremea poate fi frumoasă, dar o mare parte a accidentelor grave se produc tocmai în aceste condiții.
Cum se citește un buletin nivometeorologic?
Un buletin nivometeorologic se citește pornind de la nivelul de risc, apoi de la altitudinile și orientările pantelor unde pericolul este cel mai mare. Riscul diferă adesea între zona de sub limita pădurii și cea de deasupra ei, precum și între versanții nordici și cei sudici.
- Nivelul de risc: poate fi diferit pe tranșe de altitudine, de exemplu 2 sub 1.800 m și 3 deasupra.
- Orientările periculoase: versanții pe care s-a depus zăpada spulberată de vânt sunt de regulă cei mai expuși.
- Tipul de problemă: zăpadă proaspătă, plăci de zăpadă formate de vânt, zăpadă umedă sau straturi slabe ascunse în profunzime.
- Evoluția: buletinul arată dacă riscul crește sau scade în zilele următoare, de exemplu odată cu încălzirea.
Buletinele sunt publicate de serviciul meteorologic național pentru principalele masive, iar informațiile actualizate se verifică în ziua plecării, cu aceeași atenție recomandată în ghidul despre verificarea unei destinații înainte de rezervare.
Pe ce pante se produc cele mai multe avalanșe?
Cele mai multe avalanșe pornesc pe pante cu înclinarea între aproximativ 30 și 45 de grade, unde zăpada se adună suficient de mult, dar nu se descarcă singură în mod regulat. Sub 30 de grade, declanșarea este rară, însă o pantă blândă aflată la baza uneia abrupte poate fi atinsă de o avalanșă pornită mai sus. Văile înguste, jgheaburile și zonele de sub cornișe sunt locuri unde zăpada se acumulează și unde un traseu de vară obișnuit devine periculos iarna.
Care sunt semnele de alarmă pe teren?
Semnele de alarmă arată că stratul de zăpadă este instabil, indiferent de nivelul anunțat, și justifică renunțarea la traseu.
- avalanșe recente pe pante cu aceeași orientare;
- un sunet înfundat, ca o prăbușire, la călcarea pe zăpadă;
- fisuri care pornesc din dreptul pașilor;
- ninsori abundente în ultimele 1–3 zile, mai ales peste 30 cm;
- vânt puternic, care formează plăci și cornișe;
- încălzire rapidă sau ploaie pe zăpadă.
Ce echipament se folosește pe terenul cu risc de avalanșă?
Echipamentul de bază pentru terenul expus avalanșelor este format din trei piese purtate de fiecare membru al grupului: detectorul de victime în avalanșă, sonda și lopata. Detectorul emite un semnal care permite găsirea unei persoane îngropate, sonda stabilește adâncimea exactă, iar lopata permite dezgroparea.
Timpul contează decisiv: majoritatea persoanelor complet îngropate care supraviețuiesc sunt scoase în primele aproximativ 15 minute, de către colegii de tură, înainte să poată ajunge orice echipă de salvare. Echipamentul se verifică la plecare și se exersează folosirea lui înainte de sezon, într-un curs cu instructori.
Cum se planifică o tură de iarnă în funcție de riscul de avalanșă?
O tură de iarnă se planifică alegând un traseu potrivit nivelului de risc și stabilind dinainte punctele în care grupul poate renunța. Pentru începători, iarna, sunt potrivite traseele marcate prin pădure sau pe creste late, departe de pantele abrupte. Un traseu cunoscut din sezonul cald, prezentat în ghidul despre primele drumeții pe munte, poate avea iarna porțiuni expuse care nu se observă vara.
Ora de întoarcere, persoana anunțată acasă și numărul 112 notat în telefon fac parte din pregătire. Dacă vremea sau zăpada nu arată ca în buletin, întoarcerea este decizia corectă, iar pașii pentru o zi care nu mai merge conform planului sunt descriși în articolul despre planul de călătorie stricat.
